Omu’ o trebuit sa se dea pe dex ca sa gaseasca titlu’ asta. Deseori rade cu niste bloguri despre happening-uri de zi cu zi. Uneori se gandeste ca poate si el s-ar descurca sa scrie, da’ p-orma isi aduce aminte ca nu se poate dedica unui scop anume. Totusi dupa nenumarate renuntari, intr-un oarecare final se hotaraste sa mai incerce o data.
Acuma sta cocosat in fata monitorului, pseudoadormit, si fara chef de bere, cu soarele batandu-l la 10 grade lateral dreapta, prin usa deschisa de la balcon, drept in latu’ ochiului, si il obsedeaza chestia asta. De cand se tot chinuie sa scrie textu’ asta, numai soarele ala ii vine in minte. “Soarele masii” interjecteaza el in mintea lui, regretand ca alte idei mai citibile nu ii vin.
Curand va iesi pe balcon, ca sa nu isi reproseze ca sta numai in casa si se face cat un american. Dar penru asta trebuie coborat pana la portbagaj ca sa aduca niste scaune si o masa de campanie, ca in picoare nu curge la fel berea. Asta nu il bucura foarte tare, dar gandindu-se la satisfactia unei seri de bere in aer liber, realizeaza ca o va face cu mare placere, chiar daca va dura doua beri pana sa ii vina cheful.
Acuma, dupa o putina pauza, le-a adus sus cu un prieten si se tireaza la bere cu acesta din urma.
Cu alta ocazie, spera sa revina